Un singur cadru fix întins pe trei minute se mișca prea încet ca să fie citit drept mișcare. Cadrele se împart acum astfel încât fiecare să primească o mișcare vizibilă, iar două sau mai multe se leagă printr-o tranziție de topire în loc de tăietură bruscă. O topire consumă timp din ambele părți, așa că fiecare cadru este prelungit ca videoclipul să dureze exact cât coloana lui sonoră.