Orice platformă de inteligență artificială are un model de facturare. Majoritatea îl țin destul de cețos ca să-i descoperi marginile abia când ceva merge prost — o debitare neașteptată, o funcție care slăbește în tăcere, o factură pe care nu o poți pune de acord. ToRun merge pe drumul opus: modelul bănesc este dezvelit intenționat, iar regulile lui sunt aceleași fie că ești pe nivelul gratuit, fie pe un plan de întreprindere.
Acest text parcurge tabloul complet: de unde vin banii, unde se duc și cum poți verifica fiecare bănuț singur.
Trei surse de fonduri, un lanț de prioritate
Când trimiți un mesaj sau generezi o imagine, ToRun rezolvă finanțarea într-o ordine fixă.
Bugetul de sesiune gratuit este prima sursă. Nivelul gratuit dă un buget care se repetă și se reîncarcă pe porțiuni în cursul zilei. Nu este un plafon lunar în care te izbești și apoi aștepți — este o fereastră glisantă, ca să poți folosi platforma constant fără portofel. Dacă fereastra curentă este goală, următorul interval de reîncărcare o reface. Sumele exacte și ritmul reîncărcării sunt la /pricing.
Cota de abonament este un buget legat de perioadă, cuprins în plan, care vine cu variantele plătite. Nu este „nelimitată" în niciun înțeles real — este o sumă anume de cheltuială pe inteligență artificială cuprinsă în prețul planului, care se anulează în fiecare perioadă de facturare. Când un apel ia din cotă, micșorează restul acelei perioade.
Portofelul este un fond preplătit pe care îl reîncarci explicit. Apelurile iau din el când bugetul gratuit s-a terminat și nu există cotă de abonament disponibilă (sau cota se epuizează la mijlocul perioadei). Nu există debitare automată tăcută: portofelul cheltuie doar ce ai depus.
Aceste trei surse formează un lanț de prioritate. Platforma le parcurge în ordine — întâi bugetul gratuit, apoi cota de abonament, apoi portofelul — iar sursa care a plătit se notează pe înregistrarea de facturare. Dacă toate trei sunt goale, apelul nu trece în tăcere ca să-ți fie taxat mai târziu; se blochează cu un mesaj limpede.
O înregistrare de facturare pe apel, întotdeauna
Invariantul central al sistemului de facturare al ToRun: fiecare apel de inteligență artificială scrie exact o înregistrare. Nu una pe sesiune. Nu una pe zi. Una pe apel, în momentul apelului, cu un instantaneu înghețat al prețului valabil atunci.
Acest instantaneu cuprinde rândul de preț activ la execuție, tariful pe unitate folosit, moneda și cursul de schimb în momentul execuției, sursa fondurilor și — la utilizatorii BYOK — ce nivel de facturare s-a aplicat. Poartă și o defalcare a costului pe modalități: dacă un singur apel a consumat intrare text, un prefix din memoria intermediară și o imagine atașată, înregistrarea arată costul fiecărei componente separat.
Urmarea practică este că, dacă un furnizor își schimbă tarifele peste șase luni, înregistrările tale trecute rămân pe deplin verificabile. Iei orice înregistrare, te uiți la tariful înghețat și recalculezi debitarea fără rețea. Corectitudinea facturii nu depinde de prețurile de azi.
Înregistrările de facturare se doar adaugă și nu se pot modifica pe loc. Dacă un apel eșuează parțial, înregistrarea inițială rămâne, iar o înregistrare soră consemnează starea de eșec. Nu este o limitare tehnică, ci o proiectare de audit intenționată.
Deblocare prin fonduri, nu prin etichete de plan
Un tipar obișnuit pe platformele de inteligență artificială este să încui funcțiile premium în spatele etichetelor de plan. Se verifică dacă utilizatorul este pe o variantă plătită, iar dacă nu, funcția se stinge cu totul. Asta creează o prăpastie: planul de deasupra pragului primește tot, cel de dedesubt nimic.
ToRun nu folosește acest tipar. Funcțiile premium — ferestre de context mai mari, moduri de raționament, acces la modele mai capabile — sunt guvernate de disponibilitatea fondurilor, nu de planul pe care ești pe hârtie. Concret: dacă ai sold în portofel sau o cotă de abonament activă cu buget rămas, poți folosi aceste funcții. Iau din fondurile tale disponibile la tariful potrivit. Dacă nu ai fonduri, funcția nu este disponibilă până nu reîncarci sau cota nu se înnoiește.
Asta înseamnă că nivelul gratuit nu este un produs schilodit intenționat. Este același produs cu un buget repetat mai mic. Cât există acel buget, primești aceeași direcționare și aceleași funcții. Când se termină, primești aceeași stare limpede: fără fonduri, funcție indisponibilă.
BYOK: direcționare prin propriul cont la furnizor
Dacă ai contracte de întreprindere directe cu OpenAI, Anthropic, Google sau alt furnizor, BYOK îți permite să lipești datele tale API într-un seif criptat.
Structura comisioanelor este descrisă la /pricing. Înregistrările de facturare pentru apelurile BYOK prind în continuare instantaneul complet — ce nivel de cheie s-a aplicat, ce numere de jetoane a întors furnizorul și cât a fost comisionul net al platformei — ca registrul să rămână complet chiar când costul de bază trece prin contul tău.
Citirea consumului tău
Tabloul de consum arată cheltuiala ta pe toate apelurile pentru orice interval de date, defalcată pe mod (conversație, imagine, flux și altele), pe model și pe sursa fondurilor. Fiecare rând al registrului este o singură înregistrare de facturare — o poți desfășura ca să vezi instantaneul complet, inclusiv unitatea de tarifare, tariful și costul pe modalități.
Exportul este un fișier plat JSON sau CSV cu înregistrări de facturare și toate câmpurile instantaneului. Dacă vrei să verifici o debitare, datele necesare sunt în înregistrarea însăși — nicio trimitere din afară nu este necesară. Scopul este să nu fii nevoit vreodată să întrebi asistența de ce un număr este cel care este.
Această urmărire nu este o funcție premium. Se aplică fiecărui cont, fiecărui apel, din prima zi.